Psihologii au constatat că existenţa unei privelişti din natură – parcuri, savane, păduri, ape – scad starea de anxietate, de furie, generând un sentiment de linişte. Pacienţii care privesc arbori se recuperează mult mai repede şi au nevoie de mai puţine medicamente. Complexitatea interacţiunii dintre plante şi mediul inconjurător, dintre plante şi celelalte organisme vii este şi astăzi un subiect de cercetare departe de a fi epuizat.
Botanişti, poeţi, filozofi s-au aplecat asupra studiului şi înţelegerii plantelor ca fiinţe înzestrate cu calităţi deosebite.
Johann Wolfgang von Goethe şi Rudolf Steiner – poeţi şi filozofi – Raoul France, biolog, au observat că plantele cresc în două direcţii opuse, pe de o parte înfigându-se în pământ, iar pe de altă parte înălţându-se către cer, ca şi cum o forţă contrară, un fel de anti-gravitaţie, le-ar atrage spre înălţimi.
Raoul France contrazice opinia lui Carl von Linne care considera că plantele se fixează prin rădăcini în pământ, neavând posibilitate de mişcare, observând că mugurii şi ramurile descriu cercuri precise, ramurile se îndoaie, cârceii formează bucle care se întind, explorând terenul. Cârcelul se înfăşoară uneori chiar în jurul său, ca un tirbuşon, determinând planta să se înalţe.
Comportamentul plantelor este complex
Ele reacţionează în moduri foarte diferite la mediul exterior. În cartea “Viaţa secretă a plantelor”, scrisă de Peter Tompkins şi Christopher Bird, sunt prezentate numeroase exemple care confirmă capacitatea lor de a interacţiona cu alte plante, cu animalele și cu oamenii.
Pentru a se apăra se acoperă cu spini, secretă substanţe cu gust amar, aşa cum fac de exemplu arborii Accacia când girafele le mănâncă frunzele. Atunci când cantitatea frunzelor consumate de acestea depăşeşte capacitatea arborilor de regenerare, ei secretă o substanţă amară şi girafele se mută în altă zonă. Arborii însă transmit mesajul pericolului şi celor învecinaţi, aşa că aceştia secretă şi ei substanţa amară înainte de a ajunge girafele acolo.
Plantele pot distinge sunete pe care urechea omenească nu le percepe şi unde luminoase invizibile pentru om, cum sunt razele infraroşii şi ultraviolete.
Sensibilitatea lor se manifestă şi la factori atmosferici, tereştri şi astrali. Frunzele de Floarea-soarelui din valea fluviului Mississipi indică prin mişcarea lor punctele cardinale.
Specia Abrus precatorius din India este foarte sensibilă la schimbările electrice şi magnetice din atmosferă, încât prin observarea lor pot fi prevăzute tornade, uragane, cutremure, erupţii vulcanice, etc. Primele studii asupra calităţilor acestei plante au fost făcute de botaniştii din Londra.
Primele plante care ies de sub pătura de zăpadă ştiu când se apropie primăvara şi degajă căldură pentru a o topi.
Raoul France consideră că plantele observă şi înregistrează permanent evenimente din mediu prin moduri care scapă celor cinci simţuri ale noastre.
Un renumit specialist în detectarea minciunilor, Cleve Backster, a făcut o serie de experimente, conectând plante la electrozii unui poligraf. Rezultatele au fost uimitoare.
A izolat două plante în incăperi diferite şi, în timp ce frunzele uneia erau rupte, cealaltă a reacţionat ca şi cum i s-ar fi rupt şi ei frunzele. Backster a constatat si reacţii faţă de evenimente care s-au produs la distanţe mari, în localităţi diferite.
Poligraful la care era conectată Dracena din laboratorul său a înregistrat reacţia pe care aceasta a avut-o când, la o conferinţă ţinută în alt oraş, Backster a vorbit şi a proiectat fotografia ei.
Sunt doar câteva exemple care confirmă capacitatea plantelor de a comunica, sensibilitatea şi complexitatea lor. Este o invitaţie de a iubi, respecta şi proteja plantele, ca de altfel toate formele de viaţă de pe Pământ, de a le cunoaşte şi înţelege, pentru a trăi în armonie cu ele şi pentru a ne bucura de prietenia şi darurile lor.
