Alături de sare şi piper, pătrunjel şi mărar, busuioc, rozmarin şi tarhon, ţelină şi leuştean, în sertarele de condimente ale gospodinelor şi-au făcut loc şi alte miresme şi gusturi, de pe alte meleaguri.
Bucătăria tradiţională e destul de conservatoare, însă aromele orientale, asiatice şi mediteraneene s-au insinuat treptat şi au fost adoptate până şi de bunicuţele cele mai încăpăţânate.
Scorţişoara - Coajă a unui copac exotic, scorţişoara se întâlneşte frecvent în batoane de până la 10 cm sau măcinată. Cel mai des este asociată cu mărul, mai ales în plăcintă, însă există mai multe sortimente de scorţişoară. Cea chinezească este perfectă pentru marinade, scorţişoara de Ceylon se potriveşte mai bine cu fructe, iaurt sau îngheţată. Oricare variantă alegeţi trebuie să ştiţi şi că este bogată în mangan, fibre, calciu şi fier.
Nucşoara – poate fi cumpărată gata răzuită, însă magazinele de specialitate o vând întreagă – are o aromă mult mai intensă şi mai bogată. Nucşoara este săracă în sodiu şi colesterol, dar are un conţinut ridicat de fibre şi mangan. În cantităţi foarte mari poate fi toxică, dar câteva bucăţele pot să aromatizeze mâncarea sau să parfumeze încăperea. Nucşoara e compatibilă cu aproape toate sortimentele de carne, e necesară în cele mai multe dintre mâncărurile orientale şi poate fi folosită cu succes în tartele cu fructe sau legume.
Vanilia – păstăile de vanilie (cel mai des le întâlniţi în eprubete cu câte două bucăţi) pot fi cumpărate cam din orice magazin şi sunt foarte utile. Cei care deja folosesc păstăile ştiu cât de diferită e aroma faţă de cea sintetică, din zahărul “vanilat” cumpărat. Deşi e utilizată mai ales la deserturi şi plăcinte, vanilia poate aromatiza şi carnea. S-a demonstrat că aroma vaniliei naturale reduce pofta de ciocolată şi dulciuri, iar aceasta poate fi adăugată inclusiv în cafea sau ceai. Sunt suficiente câteva seminţe. După ce aţi folosit toate seminţele dintr-o păstaie, puneţi cojile într-un borcan cu zahăr închis ermetic, pentru a vă prepara în casa zahărul vanilat.
Allspice (Ienibahar) – aceasta mirodenie seamănă cu o combinaţie între cuişoare, scorţişoară şi nucşoară. Dar e diferită, în acelaşi timp. Adăugată în special la peşte, carne de porc sau oaie, dar şi deserturi, are proprietatea de a ajuta la eliminarea gazelor şi uşurarea indigestiilor.
Dafin – frunzele de dafin sunt asociate cu sosul pentru chiftele, ciorba de varză şi alte câteva feluri de mâncare tradiţionale. Însă aroma lor puternică poate “păcăli” gustul, astfel încât să reduceţi cantitatea de sare pe care o consumaţi în mod normal. Adăugate în supe, sosuri sau în marinadele pentru carne, conferă o aromă elitistă, nobilă; însă nu uitaţi să le îndepărtaţi după ce aţi terminat de gătit (devin amare).
Cuişoare – aroma acestor mirodenii se afla în bobiţa din capăt. Înainte de a cumpăra o cantitate mai mare, asiguraţi-vă că nu au fost extrase uleiurile esenţiale, în care se află adevărata aroma. Cuişoarele nu sunt fabuloase doar în laptele cu orez, ci şi în mâncărurile de legume, în fripturile de porc sau pui. De asemenea, au capacitatea de a creşte viteza de răspuns a organismului la alimentele grase.
Ghimbir – rădăcina de ghimbir e din ce în ce mai apreciată, atât pentru gust, cât şi pentru proprietăţile medicinale. Poate fi folosită cu succes în aproape toate preparatele specifice wok-ului, dar şi în supe sau smoothie. Ghimbirul consumat frecvent ajută la reducerea durerilor musculare, a celor menstruale, iar adăugat în limonadă face mai uşoară suportarea senzaţiei de greaţă.
Usturoi – e prezent întreg anul în bucătăria românească, însă iarna trebuie consumat mai ales datorită proprietăţilor sale antibacteriene conferite de alicină. Usturoiul este alăturat în special preparatelor din peşte, mai ales sub formă de mujdei şi ajută şi la reducerea grăsimilor şi a colesterolului.
Anason stelat – Deşi nu sunt înrudite, e varianta asiatică a anasonului care se cultivă şi la noi, dar cel stelat are un gust puternic, ascuţit şi profund. E una dintre vedetele bucătăriei asiatice şi parte din cunoscutul condiment “cinci arome”. Se potriveşte cu ghimbirul, scorţişoara şi cuişoarele, e unul din ingredientele “secrete” ale turtei dulci şi dă un parfum aparte vinului fiert. În bucătăria românească se foloseşte rar, dar este îndrăgit de gospodine datorită formei deosebite.
Vin fiert – este băutura de iarnă cea mai îndrăgită. Extrem de parfumat, aromat, uşor îndulcit, vinul fiert adună în acelaşi buchet cele mai multe din aromele prezentate mai sus.
Pentru a vă bucura de toată savoarea şi aroma acestor mirodenii, înainte de a le utiliza amestecaţi-le într-un mojar, apoi încălziţi-le într-o tigaie. Nu trebuie să le prăjiţi, ci doar să le duceţi la o temperatură de 40-45 de grade, astfel încât să îşi elibereze uleiurile.
