Materialul vegetal poate fi obținut din flora spontană sau din culturi.
Reguli la recoltarea plantelor din flora spontană
Este foarte important de unde recoltăm plantele, la ce riscuri de poluare sau alte situații de stres au fost expuse. Pentru obținerea unui produs sigur și eficient plantele trebuie recoltate din zone cu risc redus de poluare, departe de surse de poluare, zone intens circulate. Distanța minimă față de zone circulate trebuie să fie de 1 km.
Dacă planta provine din flora spontană trebuie identificată botanic foarte exact, după caracterele esențiale ale speciei, astfel încât să nu fie confuzii cu specii înrudite. De asemenea, la recoltarea din flora spontană trebuie avut în vedere să se păstreze biodiversitatea speciilor din zonă, astfel încât specia să nu dispară. Întreg procesul de recoltare a plantelor din flora spontană este bine să fie certificat pentru culegere ecologică.
Reguli la recoltarea plantelor din culturi
Dacă planta provine din cultură, atunci este foarte importantă certificarea ecologică sau de cultură organică. Aceasta presupune că modul de înființare a culturii – pe un sol curat - și toate operațiile agricole efectuate asigură ca planta să nu fie impurificată cu pesticide, ierbicide, îngrășăminte sintetice – interzis de folosit. Un rol esențial pentru calitatea materialului vegetal îl joacă și materialul săditor care trebuie să fie certificat sub aspectul identității speciei și a gradului de germinare.
Plante uscate sau plante proaspete
Plantele recoltate trebuie prelucrate în cel mai scurt timp, în maxim 4-6 ore, pentru a preîntâmpina procesele de fermentare. Prelucrarea se poate referi la uscare sau la prelucrarea în stare proaspătă pentru obținerea unui extract.
În general, uscarea este precedată de o operație de inactivare a enzimelor de fermentare, dar oricum, operația de uscare produce o serie de transformări ale compușilor bioactivi prin hidroliză, oxidare și alte procese de degradare.
Plantele uscate se pot păstra în forma totală, nemărunțită (totus) sau mărunțite la diferite dimensiuni: mai grosier (concis) sau pulbere (pulvis). Mai ales plantele care conțin compuși bioactivi volatili trebuie păstrate în formă nemărunțită pentru a păstra compușii volatili. Plantele uscate se depozitează în zone aerate, închise, la temperaturi care să nu depășească 20 grade C, în materiale care nu permit dezvoltarea de microorganisme. Cele mai indicate materiale de ambalare sunt hârtia și sacii de iută.
Prelucrarea în stare proaspătă a plantei, cu obținerea unui extract, evită procesele de degradare de la uscare și compușii bioactivi din plantă se păstrează în starea lor naturală.
Calitatea materialului vegetal – cum o verificăm?
Sub mai multe aspecte:
- Botanic: identitatea speciei – caracteristici macro- și microscopice; puritatea – fără materiale străine, impurități din sol, boli;
- Chimic: identitatea – identificarea compușilor specifici, dozarea cantitativă a compușilor activi și/sau lipsa unor compuși ai unor specii înrudite; puritatea - fără resturi de pesticide, metale grele, aflatoxine.
Aceste analize se realizează prin metode analitice moderne: microscopice, spectrale, cromato-grafice, care reușesc să cuantifice chiar și cantități minuscule de componente sau impurități.
De reținut!
Doar verificarea calității începând de la solul pe care crește planta, până la analizele chimice ale plantei recoltate și apoi prelucrate, poate asigura siguranța și eficacitatea unui produs pe bază de plante.
